luni, 4 octombrie 2010

Casa părintească nu se uită



                           Familia Cojocaru din satul Pluton comuna Pipirg este una dintre familiile cu cea mai veche traditie în ceea ce priveste aniversările dedicate împlinirii anilor. Varvara Stefănescu, fiică a lui mos Gavril, a povestit că în fiecare an, ea si fratii se adună la casa părintească pentru a-i sărbători pe cei care le-au dat viată. Si cum bătrînul are... 101 ani, iar sotia 90, e lesne de înteles că au avut multe ocazii de a se vedea ca pe vremea copilăriei, cînd se adunau toti la aceeasi masă. „Sîntem trei fete si trei băieti si în fiecare an ne adunăm de ziua mamei si a tatălui. Mergem la ei si de Paste, de Crăciun, de Mihai si Gavril, de Constantin si Elena... Am frati la Iasi, în Harghita, Pitesti, eu stau la Poiana Teiului si sora cea mai mare si fratele cel mai mic au rămas acasă, în curte cu părintii. Bineînteles că îl vom aniversa pe tăticu’ si anul acesta. Ziua lui a căzut într-o vineri, dar noi îl vom sărbători duminică, pentru a putea ajunge toti fratii mei, nepotii si strănepotii. Nu vor lipsi cadourile, mîncarea «ca la mama acasă» - bors, sarmale, salate, un grătar si, bineînteles, tortul pentru sărbătorit“, a declarat Varvara Stefănescu, fiică a lui mos Gavril. Vîrstele celor sase copii ai sotilor Cojocaru din Pluton - Pipirig sînt cuprinse între 50 si 70 de ani.
Bătrînul la viata lui a fost muncitor forestier, dar mare plăcere a fost să crească animale. Si acum, cînd puterile nu îl mai tin decît să se miste strict în interesul propriu, bătrînul mai regretă „că n-are o oită, o văcută“. Are însă 12 nepoti si nouă strănepoti care îi umplu curtea. Pe unii i-a crescut de mici. Pe altii îi vede destul de rar pentru că au luat calea străinătătii - Franta, Italia, Spania - în căutarea unui trai mai bun. Aceste plecări îl fac pe bătrîn să plîngă la propriu, stiind cît sacrificiu a făcut el, veteran de război fiind, ca să îsi apere tara care acum nu mai are grijă de fiii ei. În ciuda nemultumirilor pe care le identifică oamenii zilelor noastre, mos Grigore sustine că mai bine de trăit acum, decît în vremurile cînd avea el copii mici. „Uite, acu’ vine masina cu de toate la poartă. Eu plecam duminică seara pe firul apei, pe Pluton, si mă duceam la Tîrgu Neamt să cumpăr ce ne trebuia de mîncare. Veneam luni cu desaga plină. Acu’ ai tot ce vrei, lîngă tine, nu mai cari cu spatele de la atîta distantă“, zice bătrînul, punînd în balantă avantajele vremurilor.
Anii au făcut ca Gavril Cojocaru să aibă mari probleme cu vederea. Un ochi nu îl mai ajută deloc, iar celălalt îi foloseste cît să vadă de foarte aproape. Pînă în această vară a beneficiat de pensie pentru această afectiune, încasînd lunar putin peste 500 de lei. La reevaluarea dosarului, comisia de expertiză a considerat că omului i s-a îmbunătătit vederea si i-a schimbat gradul de încadrare, reducîndu-i pensia la jumătate. Decizia i-a supărat mai mult pe copii, care stiu exact cum stau lucrurile, că mos Gavril primeste tot ce i se întîmplă cu fruntea sus. Se bucură că i-au crescut nepotii si că nu mai vine vremea să îi astepte cu un bănut în buzunar. Iar pe copii i-a purtat în scoală cît au permis vremurile de atunci - cinci au făcut liceul si unul o scoală profesională. Gavril Cojocaru a fost om pasnic la vremea lui. Copiii vorbesc cu drag despre armonia din casa părintească. „Niciodată nu i-am văzut pe părintii mei certîndu-se. Si povestesc asta peste tot, pentru că văd cîtă răutate e acum înre oameni. Ne-a crescut frumos si frumos s-au îngrijit si de nepoti. De multe ori ne-a povestit cît de greu a trăit pe front, cum mînca rădăcini de copac si cum lua păduchii cu pumnul de pe el. Si cu toate aceste greutăti pe care le-a avut în viată, a fost foarte calm... Pe noi, copiii, nu ne-a bătut nici măcar o dată. Mama ne mai zgîltîia, că eram multisori si mai făceam pozne, dar tata nu ne-a dat o palmă. Cînd vin nepotii din străinătate sau de pe la casele lor la părinti, dau repede fuga la «mămuca» si «tătuca», să-i vadă. Îsi aminesc cum, atunci cînd plecau la scoală, tatăl meu îi zicea mamei: «Fimeie, vezi acolo, în cartea aceia... Dă-i copchilului un ban», că tineau banii de hîrtie între paginile unei cărti“, a mai povestit Varvara Stefănescu. Mătusa Ileana, sotia lui Mos Gavril, a fost sărbătorită în primăvară, cînd a împlinit 90 de ani. Bunicul lui Gavril Cojocaru a trăit 103 ani, iar familia adunată în jurul mesei sărbătoritului de la Pluton i-a urat părintilor să-i tină Dumnezeu si să-l depăsească cu mult pe străbunic.

2 comentarii:

Anonim spunea...

e mai bun decat bun sau ok, e foarte bun. blogul tau in ansamblu este o initiativa de laudat. imi plac subiectele pe care le-ai abordat si stilul tau de scris. continua k esti pe drumul cel bun.

Salutari de la concetateanul Adrian Marcu

Vasile spunea...

Multumesc !
Dar am rugamintea, daca vrei, poti sa trimiti materiale si am sa le pun pe blog.

O seara placuta!